Inmormantarea
Inmormantarea
In Ortodoxism moartea inseamna despartirea sufletului de trup. Sfanta Scriptura (Biblia) arata ca atunci cand „omul merge la locasul sau de veci, trupul trebuie sa se intoarca la pamant cum a a fost, iar sufletul sa se intoarca la Dumnezeu Care l-a dat” (Eccleziastul 12, 5-7). Dar, legatura celor morti cu cei vii nu inceteaza, ci ea se mentine prin rugaciune neincetata pe care Biserica o face pentru sufletele raposatilor, pastrand comuniunea de iubire si nadajduind in invierea tuturor la sfarsitul veacurilor.
Moartea unuia dintre crestini, este un prilej de indurerare si de intristare. Cand se intampla decesul, familia trebuie sa anunte preotul parohiei din care decedatul face parte, solicitand slujitorului bisericesc toate informatiile necesare. Preotul este cea mai autorizata persoana la care membrii familiei trebuie sa apeleze. Astfel preotul ia masurile cuvenite pentru a implini cum se cuvine slujbele de pomenire si inmormantare. Impreuna cu preotul se fixeaza data si ora inmormantarii . Clopotarul bisericii va trage clopotul bisericii, „pentru a vesti si celorlalti membri ai parohiei ca unul dintre ei a plecat pe calea vesniciei, indemnandu-i sa se roage pentru acesta”.
Decedatul este pastrat acasa pana la inmormantare. Trupul mortului este spalat (scaldat) cu apa curata, este imbracat apoi cu haine noi si curate si este pus pe o masa acoperita cu cearceafuri albe si coverturi (procovita), cu privirea spre rasarit (intrucat de acolo va veni Hristos la invierea tuturor). Sub cap i se pun de o parte si de alta cate un prosop cusut (masai), apoi o perna alba. Mainile ii sunt incrucisate pe piept, pe care se aseaza o batista, iar pe batista se aseaza o lumanare in forma de cruce (semnul crestinatatii), iar pe cruce o moneda de metal. Trupul e acoperit apoi cu o panza alba (procou), aratand ca raposatul se afla sub acoperamantul lui Hristos. La capul mortului se aseaza o lampa electrica (inainte se puneau lumanari) care sta tot timpul aprinsa. La intrarea in camera in care este asezat decedatul sta o lumanare aprinsa, de la care rudele si cunoscutii care vin pana la inmormantare cu lumanari, aprind lumanarile rostind rugaciunea scurta „Dumnezeu sa-l ( s-o) ierte!”. Cu lumanarea arinsa se apropie de mort, il ocolesc de trei ori si isi fac Semnul Crucii.
Lumanarile si lampile aprinse simbolizeaza candelele aprinse, ori lumina faptelor bune cu care crestinul va intampina pe Hristos la Judecata de Apoi. Lumanarea este si calauza sufletului pe calea spre vesnicie, risipind intunericul mortii si apropiindu-se de Hristos Care a spus: „Eu sunt Lumina lumii. Cel ce Imi urmeaza Mie nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii” (Evanghelia dupa Ioan 8, 12).
In cazul in care decedatul este tanar, deasupra usii de la intrarea in casa se aseaza o panza de doliu (de culoare neagra) care ramane acolo pana la pomenirea de 40 de zile, sau mai tarziu.
Priveghiul (Pazitul)
In ziua in care mortul este asezat pe masa, preotul este chemat de familie pentru a-l citi (savarsi slujba „stalpilor” sau cina). Aceasta slujba este o rugaciune scurta pentru sufletul celui raposat, la care se adauga citirea unor carti din cele patru Evanghelii. Pentru aceasta, se pregatesc din vreme cadelnita in care se aprinde carbune si se pune tamaie. Decedatul este pastrat acasa timp de 2-3 zile, intre timp facandu-se pregatirile de inmormantare. In aceste zile, o persoana din casa trebuie dimineata, la pranz si seara sa” tamaie” decedatul. Pe un vatrai se aseaza carbuni aprinsi si tamaie si ocoleste mortul de trei ori, facandu-si in acelasi timp si Semnul Crucii. Tot in aceste zile mortul nu se v-a lasa nici o clipa singur. Cel putin o persoana trebuie sa fie prezenta in camera in care acesta se pastreaza. Aceasta perioada de veghere a mortului pana la inmormantare se numeste priveghi sau pazit. Toate persoanele care zaresc mortul trebuie sa spuna „Dumnezeu sa-l (s-o) ierte”. Persoanelor care vin la priveghi le sunt oferite de catre gazda prjituri si bautura. Unele persoane mai apropiate (de obicei femei) „se canta” . Acest cantec este da fapt un cantec de durere si tristete. Aceste cantece jalnice sunt compuse pe moment si arata aspecte din viata decedatului.
Inmormantarea
In ziua inmormantarii, mortul este asezat in sicriu. Sicriul este pregatit in felul urmator: in fundul sicriului se pune un cearceaf, apoi o covertura, la cap se pune un prosop cusut si o perna.
Dupa ce mortul este asezat in sicriu, se impatura panza alba cu care a fost acoperit mortul si se aseaza pe picioarele mortului. In sicriu se pune o punga in care se aseaza 40 de monede, seminte si un colac (semnificand faptul ca decedatul este asigurat cu cele necesare pana la pomana de 40 de zile, semintele simbolizand faptul reinvierii).
La ora stabilita cu preotul , rudele apropiate se aduna in camera, iar patru barbati scot sicriul in curtea casei. Aici asteapta preotul si invitatii la inmormantare. O persoana mai apropiata este insarcinata cu ducerea crucii,care se aseaza la cimitir la capul mortului. Pe cruce sta scris numele, data nasterii si data decesului, si o coronita de flori. Cateva persoane sunt insarcinate cu ducerea steagurilor bisericesti si a coroanelor. Preotului si persoanelor invitate la inmormantare le sunt daruite prosoape de fata si lumanari (mari si mici). Pesoanelor neinvitate la inmormantare, dar care sunt prezente in fata casei raposatului le sunt oferite lumanari mici. In curte preotul face o slujba mica in memoria raposatului. La parasirea casei incep sa bata clopotele la biserica. Clopotele bat din sfert in sfert de ora pana la ingropare, apoi inceteaza sa mai bata. Apoi se organizeaza procesiunea de inmormantare, care ramane aceeasi pana la cimitir. Convoiul mortuar se aranjeaza astfel: in frunte merg persoanele cu coroanele, apoi cele cu steaguri, dupa aceea preotul si cantaretii, apoi raposatul inconjurat de familie, apoi persoana care duce crucea si doua persoane care duc capacul sicriului (coparsau), apoi cateva persoane care sunt insarcinate cu ducerea pomenei (cosuri umplute cu colaci si tuica). Pe drum, pana la biserica si apoi pana la cimitir, se canta „Sfinte Dumnezeule” de catre cor de credinciosi, sub conducerea preotului. Convoiul se opreste din cand in cand si preotul face molivda (ectenia) raposatului. Aceste molivde sunt platite preotului de catre familie sau persoane apropiate decedatului. De acasa raposatul este condus intai la biserica, unde i se face o slujba, iar apoi la cimitir. In fata cimitirului se mai face o mica slujba de pomenire, iar apoi se intra in cimitir. In fata gropii se mai face o ultima citire (ectenie) si se canta „Vesnica pomenire”, iar persoanele apropiate saruta pentru ultima data raposatul (isi iau ramas bun), apoi preotul incheie ritualul inmormantarii prin ungerea mortului cu vin (aruncand in forma de cruce vin dintr-o sticla) si binecuvantarea darurilor care se impart la cimitir (pomana). Apoi raposatul este acoperit cu panza alba (procoul) si se aseaza capacul sicriului. Patru persoane (de obicei barbati) tin doua fringhii, pe care se aseaza sicriul, iar apoi este coborat incet in groapa. Dupa ce sicriul a fost asezat in groapa, preotul arunca un pumn de pamant peste sicriu, acoperirea sicriului facandu-se apoi de cateva persoane insarcinate de familie. Dupa ce sicriul a fost acoperit complet cu pamant si crucea a fost asezata la capul mormantului, se imparte „pomana” . Persoanelor care au fost invitate la inmormantare le sunt oferite peste mormantul raposatului un colac (cap) in care este pusa o moneda. La primirea colacului fiecare trebuie sa spuna „Dumnezeu sa primeasca” sau „Bodaprost”.
La iesirea din cimitir, tuturor persoanelor le sunt oferite tuica. Preotul si persoanele invitate la inmormantare merg apoi la casa raposatului, unde le sunt oferite supa, sarmale, friptura, prajitura si bautura . Pe fiecare farfurie sunt asezati doi colaci, o bomboana, o bucata de branza si o lumanare (pe care fiecare le ia acasa la plecare). Inainte de masa, preotul citeste pomana iar apoi se mananca. Persoanele aflate la masa spun in loc de „Norc” , „Dumnezeu sa-l
(s-o) ierte”. Preotului ii este daruit un cos cu sarmale, friptura, tuica, prajitura, 2 colaci mici, unul mare si lumanare.
Slobozitul apei si Cele noua muieri
In prima zi dupa inmormantare are loc prima pomana, numita si „Cele noua muieri”. Rudele si persoanele apropiate sunt invitate la casa raposatului. Intai se face „slobozitul apei” (foto), la care participa rudele apropiate. Acestea merg impreuna cu familia raposatului deasupra satului, iar pe malul paraului are loc slobozitul apei. In cosuri sunt pregatite pungi cu pomana (colac, branza, lumanare, prajitura si o cana). Pe marginea paraului se intinde o fata de masa alba si se aseaza pungile cu pomana. Se aprind apoi lumanarile de la iesirea sufletului si se ocoleste de trei ori. Se umple o galeata cu apa din parau si se strecura printr-un prosop. In apa paraului se arunca cateva monede. Cu apa strecurata sunt umplute canile. O persoana din familie numeste apoi pomana, inmanand fiecaruia cate o punga deja pregatita, o cana plina cu apa (din care persoana respectiva trebuie sa guste, apoi o arunca). Persoana care inmaneaza punga spune „Sa-i fie de pomana”, iar cel care primeste spune „Dumnezeu sa primeasca” sau „Bodaprost”. La terminare o persoana din familie aprinde o lumanare in forma de cruce si o lasa pe apa.
Invitatii la pomana asteapta la casa raposatului pana familia vine de la „slobozitul apei”. Apoi se aseaza pomana (colaci mari, colaci mici, lumanari, branza, prajitura si bautura) in cosuri impletite. Noua femei alcatuiesc grupul de cantarete, care pe parcursul drumului pana la cimitir dedica raposatului cateva cantece jalnice. Aceste cantece se numesc si „Zorile”si sunt compuse de catre o persoana cu experienta in acest domeniu, indicand evenimente din viata raposatului. Aceasta persoana canta cate un vers, corul repetandu-l. La cimitir se intinde peste mormant o fata de masa alba, peste care se aseaza cosurile cu pomana. Grupul de cantarete canta in continuare „Zorile”. La terminare se ofera celor prezenti prajituri si bautura.
O persoana din familie ofera fiecaruia peste mormant pomana. Persoana care ofera spune „Sa-i fie de pomana”, iar cele care primesc spun „Dumnezeu sa primeasca” sau „Bodaprost”.
Apoi merg cu totii la casa raposatului si se aseaza la masa. Inainte de masa se aprinde lumanarea de la iesirea sufletului si se inmaneaza fiecarei persoana aflate la masa, facand inconjurul mesei de trei ori, fiecare zicand „Dumnezeu sa primeasca”. O persoana spune „Tatal nostru”, dupa care se incepe cu masa. La masa sunt oferita supa, sarmale, friptura, prajitura si bautura. La plecare fiecare primeste doi colaci mici, o bucata de branza si o lumanare.
Pomenile de 40 de zile, de jumatate de an si de un an
La fel ca si la „Cele noua muieri”, la 40 de zile, la jumatate de an si la un an de la inmormantare se fac pomeni. Ritualul pomenii este acelasi. La fiecare pomana este invitat preotul, care binecuvanteaza pomana, si rudele raposatului.
Zorile – scrise in 2002 de Ana Ciortan (a lui Cristoni) in etate de 80 de ani
Zorile de dimineata
Gheorghe si iar Gheorghe
Buna dimineata
Gatasi cu viata
Iar de-a dumitale,
Te rog de iertare
De vreo suparare
Ca de-acum ‘nainte
Nu mai vii ‘napoi
Sa vorbesti cu noi
Gheorghe si iar Gheorghe
Ia iesi pana afara
Zorii se revarsara
Cocosii cantara
Toti se desteptara
Numa’ dumitale
Esti gata de plecare
La gradina mare
Sa iei seama bine,
Cand vei ajungea
La o fantana
E o maica batrana
Cu brau de lana
Cu bastonu’n mana
Ii o maica sfanta
De ea mi te roaga
Calea sa-ti arate
La drum sa te-ndrepte
Pe calea curata
Cu flori semanata
Sa nu zabovesti
Sa mi te grabesti
Ca sa ajungi mai iute
La mesele-ntinse
La faclii aprinse
In frumoasa lume
Cum in carte spune
Ca lumea de pe-aci
E umbra si vis
Sa nu zabovesti
De guler te tragi
Mana-n san s-o bagi
Colacul sa-l scoti
Si cu banii toti
Gheorghe si iar Gheorghe
La drum vei pleca
Si vei ajungea
La un mos batran
Barba pan’ la san
E Haranghel Meila
Cu Maica Marie
La masa si scrie
Scrie vii si morti
Si pe noi pe toti
Roaga-l sa te scrie
Cu noi ai vii
Hartia s-a umplut
Condeiul s-a rupt
Cerneala s-a varsat
Sufletul a zburat
Sus la imparatie
La a noastra mosie
Toate le lasam
Si de-aici plecamZorile cand pleaca sa se faca groapa
Gheorghe si iar Gheorghe
Scoala mereor
Si iesi in obor
Vezi cum se grabesc
Si toti te schilesc
Casnicii tai or umblat
Si nu te-or aflat
Plat necumparat
Si or alergat,
La neamuri prin sat,
Noua maistorei
Or venit si ei
Cu noua lopece
Cu noua sapoane
Pregatiti sa plece
Cascioara sa-ti faca
Ca de ce-ai avut
Nu ti-o mai placut
Roagate de ei,
De cei maistorei
Sa nu se grabeasca
Casa s-o zideasca
Usita sa-ti lasa
Sa mai vii pe-acasa
Sa-ti lase feresti
Doruri sa primesti
Copii si nepoti
Ca ti-e dor de toti
Si sa vina-n pamant
Aburel de vant
Si-o raza de soare
Si-un picut de ploaie.
Zorile cand se duce mortul la cimitirGheorghe si iar Gheorghe
Pe drumul care-ai plecat
Ii drum tare intunecat
De multe lacrimi udat
De toata lumea din sat
Ai plecat tot mereor
La gradina cu mult dor,
Si gradina-i tare mare
Da’ ea posta nu are
Si n-are nici telefon
Sa vorbesti cand ti-o fi dor
Or plecat cam multi din sat
S-or dus juni si fete mari
Si s-or dus si oameni tari
Si neveste tinerele
Si-or ramas saraci de ele.
Cat pe lume ai trait
Multe dealuri le-ai suit
Pe toate le-ai coborat
Dar pe care-l sui acuma
Nu-l mai cobori cat ii lumea
De-astea ganduri nu ti-or dat
De moarte te-ai fi rugat
Sa te lase sa traiesti
Nepoteii sa ti-i cresti
Dar moartea-i pacatoasa
De nimeni nu-i miloasa
Dar nici moartea nu-i de vis
Moartea, Dumnezeu o mana,
Si ea are scris in carte,
La care casa s-abate.
Dumnezeu te ierte,
Ca noi te iertam
Dar ne pare rau
Dupa omenie
Dupa vrednicie.
Zorile cand se baga mortul in groapa
Pamante, pamante,
De astazi inainte
Tu-mi vei fi parinte,
Ca spatele mele-s
in bratele tale.
Dar sa nu grabesti
sa ma putrezesti
Te lasa, te lasa,
Salcie pletoasa,
Sa saruti pamantul
Sa umbresti mormantul
Sa nu se gabeasca
Sa ma putrezeasca.
Pamant, pamancior,
Lasa-te usor
Pe al meu coparseu
Sa nu-mi fie greu
Roaga-te de ei
Sa nu se grabeasca
Casa s-o zideasca
Usita sa-ti lase
Sa mai vii pe-acasa
Sa-ti lase feresti
Pe noi sa ne privesti.
Zorile:Cele 9 femei (Maine zi, dupa inmormantare)Gheorghe si iar Gheorghe
Casnicii tai, cand s-or sculat,
Ei mi te-au aflat
Si-atunci or aciucat
La neamuri prin sat,
De noi s-or rugat
Facem cum putem
Si sa te cautam
Urma ti-am luat
Tot pe deal in sus
Si-aici am ajuns
Ti-am aflat mormantul
Vorbim cu pamantul
Dar o nu vorbesti
Sa ne povestesti
Cum te-ai odihnit
Sub negru pamant
O te-ai intalnit
Cu cine-ai dorit
Buni de parinciori
De ei ti-o fost dor
Ei te-or fi sfagit
De ce te-ai grabit
Si-aici ai venit
Noi, iar ne rugam
Ca sa mergi cu noi,
Acasa-napoi
Unde ai muncit
Si mult ai trudit
Si le-ai parasit
Ca frumos, te asteapta
Cu mesele-ntinse
Lumanari aprinse
Cu bucate calde
Cu schimburi spalate
Si cu apa-n vadra,
Ca sa mi te speli pe fata,
Pe brate
Pe maini, pana-n coatce
De sudori de moarte.